referate economie

Referat resursele financiare publice

RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

1. Continutul resurselor financiare publice si alocarea acestora

Intr-o economie moderna, de regula, necesarul de resurse depaseste posibilitatile de procurare a acestora. De asemenea, in timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de resurse inregistreaza o tendinta de crestere continua.
Resursele, ca elemente ale bogatiei unei natiuni, include in structura lor, alaturi de resursele materiale, umane, informationale, valutare, si resursele financiare
Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economico-sociale intr-o anumita perioada de timp.
La nivel national, resursele financiare includ:

• resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;

• resursele financiare ale unitatilor publice si private;

• resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ;

• resursele financiare ale populatiei.

Intre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice exista un raport ca de la intreg la parte, deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.
Alaturi de resursele financiare publice, resursele financiare ale societatii include si resursele financiare private. 24683rtc47jdj7r

Figura 1 – Structura resurselor financiare ale societatii

Datorita caracterului limitat al resurselor financiare, o problema foarte importanta a societatii o constituie alocarea resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri (publice, mixte si private).
Deciziile privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat influenteaza decisiv, atat productia de bunuri publice cat si raportul dintre acestea si bunurile private.
In teoria finantelor publice, se apreciaza ca alocarea resurselor este optima atunci cand cerintele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim, prin intermediul sectorului privat si a celui public.
La un moment dat, cetatenii unei tari pot manifesta, in functie de distributia averii si veniturilor, anumite preferinte fata de procurarea bunurilor publice si a celor private, iar comportamentul acestora este pus in evidenta de curbele de indiferenta. O curba de indiferenta include, la un moment dat, punctele in care preferintele fata de sectorul public si cel privat sunt egale, respectiv indiferente.
Curbele de indiferenta evidentiaza toate combinatiile unor cosuri de bunuri si servicii produse atat de sectorul public, cat si de cel privat, fata de care o persoana este indiferenta.
Grafic, curbele de indiferenta se reprezinta ca in figura 2

Figura 2 – Curbele sociale de indiferenta

Modificarea alocarilor dintre cele doua sectoare se evidentiaza prin miscarea unui punct de-a lungul curbei de indiferenta.
Astfel, o diminuare considerabila a productiei sectorului public, evidentiata de miscarea unui punct pe curba U₁ din A₁ in A₂, genereaza o crestere redusa a productiei sectorului privat de la X₁ la X₂. Deplasarea unui punct din B₃ in B₄ semnifica o crestere importanta a sectorului privat fata de o reducere mai mica a productiei sectorului public de la Q₃ la Q₄.
Preferintele consumatorilor nu se vor orienta niciodata catre o structura a productiei de bunuri publice si private care sa corespunda unor puncte situate la extremele curbei de indiferenta, pentru ca acestea ar reprezenta preponderenta unuia dintre cele doua sectoare.
Gradul de bunastare sociala, se diminueaza daca societatea consuma fie prea multe bunuri private, fie prea multe bunuri publice. Daca preferintele consumatorilor se regasesc in partea superioara a curbei trebuie sa se renunte la o mare cantitate de bunuri publice pentru a asigura o crestere minima in sectorul privat. Cantitatea de bunuri publice la care trebuie sa se renunte pentru a obtine o cantitate determinata de bunuri private, fara a se lua in considerare daca sunt sau nu avantajati consumatorii, reprezinta rata marginala de substitutie sau profitul marginal al bunului.
In teoria financiara este explicata notiunea de restrictie sau constrangere bugetara, care deriva din caracterul limitat al resurselor.
La un nivel dat al resurselor se pune problema alocarii acestora pentru productia celor doua sectoare. Dreapta restrictiei bugetare se reprezinta grafic ca in figura 3.

Figura 3 – Dreapta restrictiei bugetare

Dreapta restrictiei bugetare evidentiaza efectele alocarii resurselor asupra ponderii bunurilor publice si private in productia nationala. Punctul A₁ corespunde alocarii integrale a resurselor pentru producerea bunurilor publice. In acest punct bunuri private nu se produc. In punctul A₂ situatia este inversa, adica se produc in exclusivitate bunuri private.
Restrictia bugetara este linia dreapta care uneste punctele A₁ si A₂. Toate celelalte puncte (A₄^*, A₇^*_, A₈^*) situate dincolo de A₁A₂ nu pot fi atinse cu ajutorul resurselor disponibile existente la un moment dat.
Sa presupunem ca punctul A₃ reprezinta alocarea resurselor care satisface preferintele consumatorilor la un moment dat, si prin urmare il consideram punctul optim al alocarii intersectoriale a resurselor. In acest caz, punctele A₅ si A₆ sunt puncte ale alocarii sub optimale, iar productia de bunuri private si publice corespunzatoare acestora nu asigura indiferenta in consum a populatiei.

2. Structura resurselor financiare publice

In toate tarile se manifesta o cerere sporita de resurse financiare generata de cresterea nevoilor sociale intr-un ritm mai rapid decat cel al evolutiei produsului intern brut.
Insa satisfacerea cererii de resurse financiare publice este influentata de un ansamblu de factori, cum sunt:

• factori economici, care imprima o anumita evolutie produsului intern brut, ceea ce poate determina cresterea veniturilor impozabile;

• factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor in scopul asigurarii nevoilor de educatie, sanatate, protectie si asigurari sociale etc.; td683r4247jddj

• factori demografici, care pot influenta, in anumite conditii, atat numarul populatiei active, cat si cresterea numarului contribuabililor;

• factori monetari (masa monetara, creditul, dobanda), care isi transmit influenta prin pret, respectiv cresterea preturilor accentueaza fenomenele inflationiste, care la randul lor genereaza sporirea resurselor din impozite si taxe;

• factori politici si militari, care prin masurile de politica economica, sociala si financiara pe care le implica, pot avea ca efect cresterea productiei si a veniturilor, a contributiilor pentru asigurarile sociale, a fiscalitatii, presiuni asupra bugetului general consolidat, influentand, in acelasi timp, nivelul resurselor financiare publice;

• factori de natura financiara, care sintetizeaza influenta factorilor prezentati anterior, prin dimensiunea cheltuielilor publice.

Structura resurselor financiare publice difera de la o tara la alta, iar in evolutia istorica a acestora s-au inregistrat numeroase modificari.
In continuare vom prezenta aceasta structura pe baza urmatoarelor criterii:

1. din punct de vedere al continutului economic;

2. din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

3. prin prisma bugetului general consolidat;

4. in functie de ritmicitatea incasarilor la buget;

5. in functie de provenienta.

Resursele financiare publice, din punct de vedere al continutului lor economic, se concretizeaza in:

1. prelevarile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contributii);

2. resursele de trezorerie;

3. resursele provenind din imprumuturi publice;

4. resursele provenind din emisiune monetara fara acoperire.

1) Prelevarile cu caracter obligatoriu se prezinta sub forma veniturilor fiscale si nefiscale. Veniturile fiscale se instituie de catre stat, in virtutea suveranitatii sale financiare, in calitatea sa de subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal reprezinta prelevari legale din veniturile create de unitatile economice si populatie, inclusiv in legatura cu detinerea de catre acestia a unor averi sau proprietati impozabile si se concretizeaza in:

• impozite, taxe si contributii directe, in cazul carora suportatorul real este considerat a fi insusi subiectul lor;

• impozite si taxe indirecte, in cazul carora suportatorul real nu coincide cu subiectul platitor, datorita fenomenului financiar de repercursiune.

Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului:

• in calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate in procesul reproductiei economice (de pilda, dividendele);

• de la regiile publice sau societatile nationale autonome (apar sub forma intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii);

• de la institutiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru eliberarea autorizatiilor de transport cu autovehicule in traficul international de marfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele organizate in sistemul protectiei consumatorilor si de altele asemanatoare, taxele consulare, taxe si alte venituri din protectia mediului s.a., a veniturilor incasate de diverse unitati sau pentru diverse activitati, care se varsa la buget, cum sunt veniturile unitatilor publice veterinare, ale unitatilor de reproductie si selectie a animalelor, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat si administrate de institutii publice, sumele incasate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare s.a., din varsamintele efectuate din veniturile unor institutii publice si ale unor activitati autofinantate);

Read more

referate biologie noi

ultimele referate de bilogie sunt noi si interesante dar noi va aratam ca nucleul si alte biologii recomandata chiar de profesoara mea de biloogie are unor teze ale studentilor din ungaria traduse in limba romana pentru a va folosii de ele multora le-a placut foarte foarte mult aceste lucrari care nu am avut nici un consens in fata profesorilor din romania dar pana la urma aceste referate chiar sunt de nota 10 chiar si 9 dar mai multe de atata nu va pot spune pentru ca au existat si unele metastarze si metaforme andro pirotehmice pe unde noi am incercatr sa relevam in traducere english si franche

Read more

referate economie - Riscul in afaceri

Riscul in Afaceri

Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu rezultate sau consecinţe incerte. În domenii precum statistica, managementul financiar şi managementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face trimitere la posibilitatea şi probabilitatea unor variaţii ale rezultatelor faţă de valorile sau nivelurile estimate iniţial.

În alte situaţii, pe piaţa asigurărilor spre exemplu, noţiunea de risc este asociată cu cea de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca având atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociată acelor situaţii sau evenimente despre care există informaţii insuficiente pentru a putea înţelege şi anticipa schimbările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.

. Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei acţiuni şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor aferente lor .Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de pe piaţă un comportament de adaptare la modificările intervenite în mediul de afaceri sau, după caz, un comportament de influenţare a acestora. Incertitudinea a fost şi este utilizată pentru a descrie situaţii sau evenimente cărora nu le pot fi asociate probabilităţi privind o potenţială producere a lor.

Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul că nu este posibil, din punct de vedere actuarial, să se stabilească nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce este calificat ca fiind incert şi indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind să fie asigurabile.
Pornind de la această logică, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera următoare:

Risk= p e_I ap/c
Unde pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I
Ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I Există numeroase controverse în practică privind această distincţie, dat fiind faptul că cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se iau fără a dispune de date statistice şi calcule matematice. Distincţia are, totuşi, o oarecare valoare conceptuală .

Riscul este indisolubil legat de părţile implicate în derularea afacerii, de motivaţiile acestora, de natura activităţii ce face obiectul investiţiei, de resursele necesare iniţierii, menţinerii şi dezvoltării afacerii, precum şi de anvergura acesteia. Indiscutabil, în analiza, evaluarea şi estimarea riscului este foarte importantă clarificarea naturii riscului, ale cărei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de finanţare aleasă, sistemul logistic utilizat, condiţiile locale de piaţă, resursele estimate, relaţiile comerciale, comunicarea, şi altele.

Totuşi, unele categorii de risc acţionează în strânsă interdependenţă, în sens convergent sau divergent, în timp ce altele tind să opereze independent. Gruparea riscurilor şi criteriile folosite în acest scop diferă, de la un autor la altul, în funcţie de propria perspectivă asupra analizei riscului: riscuri pure, riscuri de preţ şi de dobândă riscuri directe şi riscuri virtuale, riscuri obiective şi riscuri subiective,riscuri interne si riscuri externe,riscuri globale si riscuri locale,macro sau microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proiect

Read more

referate online

Referate la Geografie. ... Trimite referat, Cauta referat, Cere referat .... Adauga la favorite · Seteaza ca homepage · Controlul greutatii. Trimite referat

Read more

referat management

marketingul pietei de capital

Aluminium productions by electrolytic method and aluminium conversion into finished products needs three basic sectors:

Anode plant – which manufactures the anodes requested by the electrolysis process;
referate management online , referate gratis , free download referat

Read more

referate management

Referate Economie, referate preferate sinteze si recenzii pentru toate materiile.
referate management , referate.ro , referate istorie , referat management
referate facultate

Read more

Referat Ultrasunete

Ultrasunetele

Dintre vibraþiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omeneºti, de un mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adicã sunetele a cãror frecvenþã este mai mare de 20 000 Hz.

Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeazã pe faptul cã aceºtia emit semnale ultrasonore scurte de frecvenþe între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secundã. O parte din acestea sunt recepþionate de urechile mari ale liliacului sub formã de semnale ecou, dupã un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe mãsura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secundã ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol sã emitã pânã la 60 semnale pe secundã. Aceasta permite liliacului sã simtã precis poziþia sa faþã de obstacole.

Read more

Avatare referate

Portal Distractie - Stiri Umor Subtitrari Referate Avatare Farse Jocuri - Un loc de distractie online: Jocuri cu Barbie si Dress Up, Avatare, Referatesooper site..........avem de toate........de la statusuri de toate felurile pana la chestionare auto.....si mute altele.

Read more

ce parere aveti despre referat?

Acest referat chiar este unul bun, unul de nota 10 asa am tercut eu la geografie si la istorie, cu doar acest referat, care mise pare si foarte interasant din punctul astrologiei si al cunoasterii umane de care dispun in vancata de toamna unde am ramas repetant din cauza acestui referat care nu are nici o valoare pentru mine in nici un fel :|

Read more

referat baltagu ,Baltagul comentariu literar

Baltagul - comentariu literar
Baltagul
- comentariu literar -
Mihail Sadoveanu
Prin capodopera Baltagul, aparut in 1930, Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicand sursa de inspiratie: “Stapane stapane,/ Mai cheama s-un cane”.
Subiectul este simplu, pastrand elementele baladei: un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si inteligenta nu are liniste pana nu afla faptasii si nu-i pedepseste dupa legea nescrisa a comunitatii. 57567jbm65hlq8e
Intriga, dupa modelul romanului politist, pune in lumina vocatia justitiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora.
Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, insa intr-o societate patriarhala, arhaica, strapunsa de zorii unei civilizatii, de noi relatii sociale, capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului vechi, baltagul este unealta magica si simbolica insusita de raufacatori si cucerita de erou, unealta care ramane pura, nepatata de sange.
Compozitia e determinata de semnificatia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si un individ reprezentativ al ei, o lume esentiala, lumea oamenilor de la munte si Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. bl567j7565hllq
Romanul incepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia), fixata intr-o cosmologie populara:
“Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam.[…]
La urma au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. […]
- Apoi ati venit cei din urma, zece Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-un adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura, si s-aveti muieri frumoase si iubete”.
Naratiunea simpla, ar putea fi delimitata schematic in trei parti: partea intai de la inceput pana la plecarea Vitoriei in cautarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, coborat la vale, cu oile, asinii si dulaii la iernat, intr-o balta a Jijiei, in apropiere de targ; nelinistea Vitoriei pentru intarzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si “citirea” semnelor naturii; mersul femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i “ceteasca”; mersul la baba Maranda, care avea “unele tainice stiinti si mestesuguri”; drumul la Piatra, popasul la manastire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autoritati pentru a-si spune necazul.
Partea a doua, incepand cu cap. VII, cand Vitoria “are intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere, se vazu totusi eliberata de intuneric”; parintele Danila ii scrie jalba catre autoritati; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la manastirea Varaticului, la calugarita Melania, sora a mamei Vitoriei; lasarea gospodariei in grija lui Mitrea; pregatirea de plecare. Firul naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan in cautarea adevarului despre barbatul ei (itinerariul se sfarseste prin gasirea ramasitelor lui Nechifor intre Sabasa si Suha). A treia, si ultima parte, sta sub semnul actului justitiar; prezinta actiunile Vitoriei pentru indeplinirea datinei crestine si cinstirea mortului, cercetarea despre vinovati, in Sabasa si Suha; intoarcerea acasa, la Magura Tarcaului pentru randuirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea si pedepsirea vinovatilor.
Romanul construieste pe parcursul sau imaginea unei lumi esentializate. Spatiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si oamenii.
Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar acesta urmareste miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trasaturile ce definesc aceasta colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fara lirism:
“Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii […], placandu-le dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii, […] mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste - de cantec, de prietenie. Asa era si acel Nechifor Lipan care acum lipsea” .
Ei au o existenta simpla, dar grea: “Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.”
Gospodaria Lipanilor arata oameni cu indeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri in care se practica inca schimbul de produse: “Avere aveau cat le trebuia, poclazi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi cu soare mult aduceau faina de papusoi.”
Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugravind o civilizatie pastorala milenara. Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt si ele prezente in roman: cumatria de la Borca, la Cruci nunta, in care traditia e plina de stralucire.
Dar Baltagul ramane, in ultima analiza, romanul “unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria Lipan”. Ea este din Magura Tarcaului si traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Figura reprezentativa de erou popular, Vitoria intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu, care se inscriu in principiile etice dintotdeauna ale poporului roman: cultul adevarului, al dreptatii, al legii stramosesti si al datinei.
Scriitorul dezvaluie nelinistea eroinei datorate intarzierii (saptezeci si trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, “dragostea ei de douazeci si mai bine de ani”, plecat la Dorna sa cumpere oi. Asteptarea se transforma in banuiala, banuiala in neliniste, nelinistea in presimtire si de aici decurg actiunile ei. Munteanca isi cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii. In aceste ceasuri de cumpana, de cautare a adevarului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei ramane insa pastrarea tineretii iubirii.
Tema fundamentala, axul romanului in jurul caruia sunt polarizate timpul si spatiul, este cautarea adevarului in labirintul sau interior. Vitoria pare aceeasi, in exterior, dar viata ei interioara se adanceste. Acolo, in sine, se hotaraste totul.
Intreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale ale cunoasterii: stiinta semnelor, si i deplin acord experienta morala. Primele semne rau prevestitoare sunt visele: cel dintai vis, care “a impuns-o in inima si a tulburat-o”, i-l arata pe Nechifor “calare cu spatele intors spre ea”; alta data l-a visat rau, “trecand o apa neagra… Era cu fata incolo”.
Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea intelege semnele firii. Elementele naturii indeplinesc o functie simbolica. Mai ales vantul da semne: “trecu susuind prin crengile subtiratice ale mestecenilor”.
Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romaneasca, ea respecta neabatut datina mostenita din vechime, manifestata in viata cotidiana, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, inmormantari). Toate actiunile ei poarta pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria isi lasa fata la manastire, se marturiseste preotului, ia sfanta impartasanie, sfinteste baltagul pentru feciorul ei.
Intelepciunea, inteligenta si luciditatea ii dirijeaza comportamentul: cere bani marunti negustorului, sa-i aiba “la indemana” , ii leaga intr-un colt de naframa.
Cuvintele cheie in jurul carora se concentreaza discursul narativ al romanului au valoare simbolica, definind eroina: randuiala, semn, intuneric, lumina.
Ingroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii in linistea si ordinea vietii de la inceput. “Descoperind adevarul, Vitoria verifica implicit armonia lumii: afla ceva mia mult decat pe faptuitorii omorului si anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o”.(N. Manolescu)
In comportamentul eroinei se cuprinde o intreaga filozofie de viata (ca cea a banului din Miorita), un echilibru si o masura in toate, fara nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri imemoriale.

Read more

Referate Online Gratis - Aptitudinea

Definirea aptitudinilor prein sesizarea continutului lor specific- Aptitudinea este o insusire complexa de personalitate, produs complex al intregii personalitati, al intregii experiente, al vitalitatii fizice al echipamentului informational ori al desprinderii, al metodelor de al integrarii sau conflictului intereselor, al capacitatilor intelectuale. Se poate observa in structura aptitudinilor se introduc o multitudine de componente psihice (deprinderi, informatii, inmterese,capacitati0.- Fiecare dintre cele trei maniere de definire a aptitudinilor atrage atentia asupra unor caracteristici ale acestora,dar nici una dintre ele nu solutioneaza complet problema. Am putea iesi din impas, in aceste printr-o definire generala.Conditii printr-o definitie generala si sintetica a aptitudinilor, insotita de explicatii suplimentare:- Aptitudinera reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale, structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati.

Read more

referat BUCURESTI gratis

BUCUREŞTI




Introducere



Bucureşti este capitala şi cel mai mare oraş din România, localizat în sud-estul ţării. Oraşul este situat la aproximativ 65 de kilometrii de fluviul Dunărea pe malurile Dâmboviţei, un afluent al Dunării. El este situat într-o zonă de câmpie şi incluzând zonele suburbane acoperă o suprafaţă de 300 kilometrii pătraţi.



POPULATIA


În 1930 populaţia Bucureştiului atingea cifra de 631288 de locuitori. În anii 1950, ca urmare a industrializării şi a politicii de urbanizare numărul populaţiei s-a dublat, şi a continuat să crească constant. În 1997 populaţia trecuse de pragul de 2 milioane mai exact atinsese cifra de 2037000.
Creşterea populaţiei a dus la scăderea locuinţelor, această problemă persistând până în ziua de astăzi. Lipsa surselor financiare a României a împiedicat construcţia de noi apartamente, multe clădiri începute înainte de anul 1990 sunt încă neterminate.


Economia


Bucureşti este un important centru industrial şi principalul centru financiar şi comercial al României. Producţia industrială a oraşului reprezintă 20 % din producţia naţională. Industria oraşului include construcţia de maşini grele, aviaţie, mecanisme fine, unelte agricole, produse electronice, chimice, textile, produse din piele, cabluri, cosmetice şi produse alimentare.
Principalele mijloace de transport în capitală sunt autobuzul, troleibuzul, tramvaiul precum şi metroul sau liniile expres de suprafaţă. Călătoriile cu metroul şi cele pe liniile expres se fac pe bază de cartelă magnetică.
Aspectul urban



Oraşul este împărţit în două de Râul Dâmboviţa şi este străbătut de două mari bulevarde. Bucureştiul este împărţit de şase districte administrative numite sectoare; zona rurală adiacentă formează al VII-lea sector numit Sectorul Agricol Ilfov care a fost transformat în judeţ. Multe zone industriale se găsesc la suburbie, în timp ce în interiorul oraşului găsim zonele rezidenţiale. Bucureştiul era cunoscut la începutul secolului XX ca fiind „Parisul Balcanilor”, el fiind o metropolă până în anul 1944 când arhitectura şi cultura aveau multe influenţe franceze. După un guvern comunist care a venit la putere la sfârşitul Celui de al doilea Război Mondial, influenţele franceze asupra culturii au încetat, dar arhitectura a rămas. În timpul anilor 1980 când conducerea statului s-a aflat dictatorul Nicolae Ceauşescu, o suprafaţă întinsă aflată pe malurile Dâmboviţei a fost demolată, pe această suprafaţă aflându-se biserici, monumente istorice şi case. Clădiri cu influenţe din arhitectura nord-coreeană au fost începute dar în ziua de astăzi multe sunt încă neterminate.


referate gratis

Read more

Download subiecte pentru bac 2008

subiectele pentru bacalaureat 2008 le veti gasi doar aici !!!

Read more

referate pentru teza unica 2008

pentru a lua o nota buna la teza unica din 2008 recomand sa invatati !!!
k ctrl +c de pe net nu aduce chiar asa de multe rezultate !!!!!

Read more

Referat despre traditiile de craciun !!!

Referate online despre craciun

Ø Sfantul Andrei

Românii isi sarbatoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Intâmplarea a facut ca ziua nationala, 1 Decembrie, momentul unirii provinciilor românesti sa se celebreze a doua zi. Iata cum, cele doua componente, spiritualul si istoria, se alatura pentru a fi comemorate in momentul in care postul Craciunului este in toi, natura si individul pregatindu-se deopotriva pentru nasterea Mântuitorului

Iarna este sobra, plina de privatiuni si primejdioasa dar sarbatorile acestui anotimp, cele mai spectaculoase din traditia românilor, prefigureaza parca clipele in care totul va reveni la viata.

Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinata unor obiceiuri, poate antecrestine, care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii români le-au pus sub obladuirea acestui sfânt, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. Clipa cea mai prielnica pentru a obtine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putând fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor".

Impotriva acestor primejdii, taranul român foloseste ca principal element apotropaic (de aparare), usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale.

In general, acest usturoi cu rol de aparare, provine din cel menit cu un an inainte, in acelasi moment al anului. Pentru cea mai importanta actiune ce se desfasoara in aceasta noapte este "pazitul usturoiului". Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Forta magica cu care el va fi investit in ajunul de Sf.Andrei ii va ajuta pe toti sa depaseasca momentele de cumpana de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brâu, va pazi salasurile de duhurile rele.

Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea mai apoi sa asigure protectia fiintei umane, reusind uneori sa-i schimbe chiar soarta.

Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si câmpurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pâna la Craciun) sau se seamana boabe de grâu in diverse recipiente.

Ø Sfantul Nicolae

Decembrie vine apoi cu sarbatoarea, atât de asteptata de copii, a Sfântului Nicolae. Câti dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu' a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae, s-a impamântenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Copiilor din România li se poate intâmpla ca Mos Nicolae sa aduca si câte o varguta (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfântul Nicolae ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor.Povestea lui Mos Craciun incepe cu un batran numit Sfantul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in 340 a.H. si a fost ingropat in Myra.Tarziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfantului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au luat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. In Europa in secolul al XII; lea ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o srabatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor. Cand coloniile olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat paa la cea a unui batran spiridus vesel. A fost descries ca un batran olandez vesel si bucalat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving.Anul 1823 a continuat povestile cu Mos Nicolae cu publicarea poemului O vizita a lui Mos Nicolae a lui Clement Moore. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfantul Nicolae. In unele culturi, Sfantul Nicolae calatoreste cu un asistent care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheza pe un vapor sosind pe 6 decembrie.Are la el o carte mare care ii spune cum s-au purtat micutii olandezi in timpul anului. Copiii cuminti sunt rasplatiti cu daruri iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter.In Germania, Sfantul Nicolae calatoreste tot cu un asistent, cunoscut ca Knecht Ruprecht, Krampus, sau Pelzebock si vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Cei obraznici sunt pedepsiti de asistent cu cateva lovituri de nuia.In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si daruri copiilor pe 6 ianuarie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun.

Ø Colindatul

Pentru cea mai asteptata sarbatoare din decembrie, Craciunul, românii au apelat in egala masura la traditie, stiind sa accepte si obiceiuri mai recente. Intâmpinata cu bucurie, Nasterea Mântuitorului aduce cu ea si o suma de practici foarte vechi prin care se celebra Echinoctiul de Iarna, momentul in care natura da sperante ca va renaste.

Obiceiul colindatului a inglobat in el nu numai cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei stravechi spiritualitati românesti. El s-a pastrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment crestin care este Nasterea Domnului Iisus Hristos. In ajunul Craciunului, pe inserat, in toate satele din tara, incepe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nasterea Domnului si sunt primiti cu bucurie de gazdele care ii rasplatesc cu mere, nuci si colaci.

In Maramures, cei care colinda sunt oameni in toata firea. Obiceiul este sa treaca pe la fiecare casa iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, sa continue colindatul.

Postul Craciunului ia sfârsit si fiecare se poate bucura de mâncarurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii si cozonacii, prajiturile si vinul. Cele trei zile de sarbatoare ale Craciunului aduc liniste si pace in case.

Ø Impodobirea bradului

Pomul de Craciun,asa cum il cunoastem noi astazi,decorat cu globuri in care se reflecta lumina scantaietoare a lumanarilor sau a instalatiei electrice,nu a fost din totdeauna impodobit astfel.Desi in Europa originea sa precrestina nu mai e contestata de nimeni,parerile raman totusi impartite:unii vad in el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’,altii il considera o referire directa la ,,arborele Paradisului’’,ipodobit cu mere de un rosu aprins,care amintesc de pacatele comise de primii oameni,inaintea de alungarea lor din Rai.Pana in sec. al 15-lea,crengutele verzi cu care erau impodobite casele cu ocazia Craciunului,ca si darurile care le faceau oamenii unii altora,erau condiderate traditii pagane. Dar nu peste multa vreme in locul acestora va fi folosit un arbore intreg.Conform documentelor,in 1605,la Strasbourg a fost inaltat primul pom de Craciun,intr-o piata publica. Nu avea inca lumanari si era impodobit cu mere rosii.In 1611,la Breslau,ducesa Dorothea Sybille von Schlesien impodobeste primul brad asa cum il cunoastem noi astazi. Dupa 1878,decoratiunile(globurile) de Craciun din sticla argintata de Turingia au tot mai mult succes,asa ca aceasta traditie pur germana va cuceri intraga lume,fiind adoptata pretutindeni, fie ca este vorba despre tari din Asia,africa,America de Nord si de Sud sau Australia.La sfarsitul sec. al 19-lea,in saloanele germane,sarbatoarea era de neconceput fara pomul de Craciun,impodobit si scanteietor.In 1776,prin intermediul soldatilor germani care participau alaturi de englezi la razboiul de independenta,traditia pomului de Craciun ajunge si in Statele Unite,iar in 1880 ,,cucereste’’si Casa Alba.

Ø Anul nou

Pentru cel mai important moment, trecerea in noul an, pregatirile se reiau. In saptamâna dintre Craciun si Anul Nou, in toate satele cetele de flacai se prepara pentru "urat", sistem complex de datini si obiceiuri. Pe inserat, in ajunul anului sunt asteptati sa apara "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Caiutii", "Malanca", "Jienii", "Mascatii" etc.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestari reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Exista si un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascatii". Recuzita, mastile, costumele sunt pregatite din vreme. Mai ales mastile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginatia si umorul sateanului român. Anume mesteri s-au specializat in confectionarea lor, ele devenind cu timpul adevarate podoabe de arta populara.

Faptul ca aceste obiceiuri se practica la cumpana dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie care in gândirea populara reprezinta data mortii dar si a renasterii ordinii cosmice. Structura ceremoniala a obiceiului este in acelasi timp plina de forta si vitalitate. Muzica si dansul remarcabile prin virtuozitate si dinamism, mastile pline de expresivitate, alcatuiesc un spectacol unic.

In diferite zone ale tarii, costumatia, interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este in esenta acelasi. Daca acest fel de manifestare ne duce cu gândul la arhaice practici magice de alungare a maleficului, "Plugusorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilitatii. Vorbe frumoase, de prosperitate si belsug sunt adresate de cetele care vin cu "Plugusorul", fiecarei gospodarii. Ca o incantatie magica, textul urarii se transmite din tata in fiu si nu exista român sa nu-l cunoasca.

Tot ajunul anului nou prilejuieste practicarea anumitor acte misterioase, care incearca sa prospecteze viitorul. Iata unul dintre obiceiuri: "Vergelul". Este un prilej de sarbatoare la care participa mai ales tinerii necasatoriti si parintii acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc sa afle ce le rezerva noul an, mai ales daca si cu cine se vor casatori. In casa unei gazde, anuntati din vreme de "colceri" sau "chiematori" se aduna toti cei interesati. Intr-un cazanel cu apa, cei ce doresc sa-si cunoasca viitorul arunca un obiect personal (inel, margea, pieptene, ban, cutit etc.). Personajul cel mai de seama este "Vergelatorul". El urmeaza sa "prooroceasca viitorul", sa-si potriveasca vorbele si sa stârneasca hazul... Ajutându-se de doua vergele de la razboiul de tesut, acesta bate in marginea cazanelului, intonând o incantatie. Obiect dupa obiect este scos din apa la cererea participantilor. Talmacirea sensului obiectului este simpla: inel - nunta, ban - bogatie, pieptene - barbat coltos, cutit - cearta, piatra - casatorie amânata etc. Dupa ce toate raspunsurile au fost date, cu totii, tristi sau plini de speranta, se aduna in jurul cazanelului din care apa a fost inlocuita cu vin si petrecerea incepe.

Când se apropie miezul noptii catre noul an, taranii obisnuiesc sa prevada cum va fi vremea in anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le aseaza in ordine, numindu-le dupa lunile anului. In fiecare din ele pun putina sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleaga vrajile si facaturile, ei vor verifica cât lichid a lasat sarea topita in fiecare foaie. Asa vor sti (pentru ca in mod misterios cantitatile sunt diferite) daca vor avea seceta sau ploaie si in ce luna anume.

Prima saptamâna din ianuarie este marcata de doua importante sarbatori crestinesti: Botezul Domnului (Boboteaza) pe 6 ianuarie, si Sfântul Ion pe 7 ianuarie. Toti românii se duc la biserica de Boboteaza, pentru a lua apa sfintita, atât de necesara pentru tamaduire si purificare. In satele si orasele asezate pe maluri de ape, tinerii se intrec sa scoata la mal crucea aruncata de preot in apa inghetata. Cel ce va reusi, va avea parte numai de bine. In aceste zile, atât de reci ale iernii, adunati pe lânga focuri, neavând alta treaba decât de a hrani animalele, taranii români isi trag sufletul alaturi de cei dragi, petrecând cu toti Ionii si Ioanele si pregatindu-se pentru truda care va veni curând, odata cu topirea zapezii.

Ø Martisor si Baba Dochia

Martisor este denumirea populara a lunii Martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar, dedicata zeului Mars si planetei Marte. Martisorul este, in traditia populara, o funie formata din zilele saptaminii si lunile anului adunate si rasucite intr-un snur bicolor, simbolizInd iarna si vara, facuta cadou la 1 Martie.La sfirsitul secolului XIX,Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti In dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mina, ulterior prins in piept sau la git. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici,Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi. Se credea ca purtatorii Martisorului nu vor fi pirliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.Obiceiul Martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei, divinitate agrara si materna care moare si renaste simbolic la noua martie, echinoctiul de primavara in Calendarul Iulian (stil vechi). In raport cu scurgerea anuala a timpului, Dochia se numeste Dragaica, sau Sinziana la 24 iunie, Maica Precista la 8 septembrie, Vinerea Mare la 14 octombrie, devenind "baba", dupa ce a fost, rind pe rind, copila, tinara, matura. Dochia pastreaza, impreuna cu metamorfozele ei calendaristice, aminirea Marii Zeite, (Terra Mater) si este identificata cu Diana si Iuno din Panteonul roman,cu Hera si Artemis din Panteonul grecesc.

Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera satului romanesc cu economie pastorala. Nelipsitele tensiuni si conflicte dintre nora si soacra sunt valorificate cu ingeniozitate pentru a reda metaforic opozitiile timpului calendaristic: an vechi-an nou, vara-iarna, frig-caldura, fertilitate-sterilitate. Astfe, Baba Dochia, personificare a anului vechi, isi trimite nora la padure, la sfirsitul lunii februarie sa-i culeaga fragi copti. Tinara nevasta gaseste, ajutata de Dumnezeu, fragi copti. Vazind fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si deci timpul sa urce oile sau caprele la munte. Din precautie, isi pune noua cojoace in spate si porneste urcusul insotita, uneori, de fiul sau (Dragobete - zeul dragostei).Dar, cum pleaca de acasa, incepe o ploaie mocaneasca care nu a stat noua zile si noua nopti.Ingreunindu-i-se cojoacele in spate, le dezbraca, unul cite unul pina ramine in ie sau camasa. Zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie sunt puse de popor pe seama Dochiei care si-ar scutura, din cind in cind, cojoacele de ploaie sau de omat. Dochia moare inghetata linga oile (caprele) sale in ultima zi a urcusului, cind se lasa un ger naprasnic, iar trupurile lor s-ar vedea si astazi sub forma de stana de piatra in diferite locuri din Carpati: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman etc. Dochia intra in conflict nu numai cu ciobanii care ii spun ca nu a sosit vremea urcarii oilor la munte, dar si cu Marte caruia ii adreseaza cuvinte si expresii obscene. Suparat ca i se nesocoteste puterea, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, Februarie, citeva zile friguroase cu care o rapune pe Dochia, inghetind-o de vie. Din luptele aprige ale zeilor moare si renaste anual timpul, nura, mediul inconjurator. Zilele Babei, este un ciclu de noua sau douasprezece zile, corespunzator cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara. Scenariul ritual desfasurat in "zilele cosmogonice" de innoire a Anului Agrar este format din obiceiuri si acte magice de un rar arhaism: aprinderea rituala a focurilor, afumarea curtilor, gradinilor si anexelor gaspodaresti, prepararea alimentelor rituale (Macinici, Sfinti, Bradosi) amintind, prin formele antropomorfe ale figurinelor din aluat, sacrificiile preistorice, observatii si previziuni meteorologice, incercarea norocului, vraji si descintece, asteptarea spiritelor mortilor, practici de pomenire, inceperea simbolica a unor activitati economice. Si in prezent s-a pastrat obiceiul de a se pune Babele, adica se repartizeaza cele noua sau douasprezece zile ale ciclului, dupa anumite criterii, pe persoanele de sex feminin existenete intr-o colectivitate (familie, vecini, serviciu).Cum va fi ziua de Babe (frumoasa, urita, intunecoasa, insorita) asa va fi firea si sufletul persoanei ursite in acel an. De traditia Dochiei carpatice se leaga deci semnificatia celui mai frumos obicei de primavara in sud-estul Europei, Martisorul, adevarata funie a anului care aduna laolalta zilele, saptaminile si lunile in doua anotimpuri (iarna si vara),simbolizate de snurul bicolor facut cadou la inceputul Anului agrar.

Read more

romanul ion

Criticul primeşte primeşte romanul Ion ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul „Creaţia obiectivă. imaginea satului romanesc in romanul "ion" "rebreanu are ambitia de a infatisa viata in multiplele si complicatele ei ipostaze ca un ate. ...

Read more

Referate noi

Cele mai noi referate romana, chimie, engleza, fizica, biologie, franceza, psihologie, religie, sociologie, informatica si drept!

Read more

Referat Mediul Natural din Romania

Starea actuală a mediului în România

Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale are ca scop obţinerea unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare, este necesară asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, în concordanţă cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile, precum şi creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective.
Pentru o eficienţă a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi şi acţiuni judicios corelate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi sănătate a populaţiei şi implică dezvoltarea unei mentalităţi adecvate a comunităţii, evaluarea cu realism a problemelor de mediu, stabilirea priorităţilor şi elaborarea strategiilor corespunzătoare de rezolvare a acestora şi, nu în ultimul rând, schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de mediul înconjurător şi responsabilizarea civică, pentru transmiterea către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile –economică, ecologică şi socială.
În România, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în special ca urmare a poluărilor locale, produse în principal în sectoarele exploatărilor petroliere şi de minerit, în industriile de prelucrare a minereurilor şi petrolului, termoenergetică, industria chimică, de prelucrare a lemnului şi celulozei, metalurgie, siderurgie, industria electrotehnică şi a construcţiilor de maşini, industria cimentului, transporturi, gospodăria comunală şi agricultură.

Calitatea aerului

Supravegherea sistematică a calităţii aerului, prin laboratoarele Reţelei Naţionale de Supraveghere a Calităţii Aerului, relevă faptul ca nivelul de poluare a atmosferei se menţine ridicat în mai multe zone de pe teritoriul ţării, depăşindu-se concentraţia maximă admisibilă pentru multe dintre noxele evacuate în mediu. Cele mai semnificative depăşiri sunt înregistrate la pulberile în suspensie şi pulberile sedimentabile, dar şi la multe noxe periculoase cum sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot, metalele grele, fenolii, acidul clorhidric şi altele.
Cele mai mari valori ale pulberilor în suspensie s-au înregistrat la Arad, Rm. Vâlcea, Miercurea Ciuc, Baia Mare, Ploieşti şi Zalău. Au fost situaţii, ca cele înregistrate la Baia Mare, cînd frecvenţa de depăşire a limitei maxime admisibile a fost de aproape 40%. Pulberile sedimentabile au depăşit concentraţia maxim admisibilă în multe localităţi din ţară cum sunt: Galaţi, Brăila, Zlatna, Hunedoara, Braşov, Ploieşti, Rovinari, Fieni, Comarnic, Bârseşti. Unele dintre cele mai înalte valori au fost observate la Hunedoara unde s-a determinat o concentraţie de circa 670 g/mp./lună. Concentraţii crescute ale pulberilor de plumb şi cadmiu au fost înregistrate la Baia Mare şi Copşa Mică, unde frecvenţele de depăşire a limitelor maxime admisibile au peste 85% la Baia Mare respectiv peste 69% la Copşa Mică.

Calitatea apelor

Calitatea apelor din România este urmărită conform structurii şi principiilor metodologice ale Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor, care cuprinde 5 subsisteme, dintre care primele 4 se referă la sursele naturale de apă (apele curgătoare de suprafaţă, lacuri naturale şi de acumulare, ape subterane şi ape marine litorale), iar ultimul, la sursele de poluare a apelor şi la apele uzate.
Din lungimea totală a principalelor râuri investigate în ultimii ani, 12.862 km (circa 57,5%) s-au încadrat în categoria I-a de calitate; 6.104 km (circa 30%) în categoria a II-a; 1.252 km (circa 6%) în categoria a III-a şi 1.879 km (circa 8,6%) în categoria apelor degradate.
Situaţiile cele mai defavorabile s-au înregistrat în bazinele hidrografice: Ialomiţa – cu circa 45% ape degradate, Prut – cu circa 21% ape degradate. Starea calităţii apelor fluviului Dunărea a evidenţiat că, din cei 1.371 kilometri investigaţi, 830 km ( circa 60,5% ) s-au încadrat în categoria I de calitate şi 541 km ( circa 39,5% ) în categoria II.
În ceea ce priveşte calitatea apei de pe litoral, din lungimea investigată de circa 245 km litoral, 86 km (circa 35%) s-a încadrat în categoria I-a de calitate şi 159 km (circa 65%) în categoria a II-a de calitate.
În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane, din analizarea datelor existente la nivelul fiecărui bazin hidrografic, se constată următoarele categorii de poluare mai importante:
poluarea cu produse petroliere şi compuşi fenolici ai acviferului freatic din conul aluvionar Prahova-Teleajen, pe o suprafaţă de cca 70 kmp, datorită rafinăriilor;
poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea dăunătorilor în agricultură (compuşi cu azot, compuşi cu fosfor, pesticide etc.);
poluarea cu produse rezultate din procesele industriale, în care sunt cuprinşi o gamă variată de poluanţi, a zonelor din jurul marilor platforme industriale;
poluarea cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică (substanţe organice, compuşi azotici, bacterii etc.) a apelor subterane din zona unor mari oraşe (Piteşti, Oradea, Bucureşti, Cluj, Suceava etc.) şi din zona marilor complexe zootehnice.

Valorificarea resurselor de apă

Apa reprezintă un factor determinant al dezvoltării economice, având utilizări din ce în ce mai diverse: materie primă, agent termic, mediu de reacţie agent de spălare. Deşi 70% din suprafaţa globului este acoperită de ape, numai 3% din imensa cantitate de apă reprezintă apa dulce, din păcate 2% fiind blocată în calotele polare. Se poate trage concluzia că omenirea se află în criză de apă dulce. Consumul de apă pe cap de locuitor este un indicator al nivelului de dezvoltare a unei ţări. Astfel România consumă 1750 m3/locuitor – an, faţă de media europeană de 4800 m3/locuitor – an. Există ţări pe glob unde consumul de apă pe locuitor - an atinge abia 40 m3 ! În virtutea celor arătate se impune o gospodărirea raţională a resurselor.
Alimentarea cu apă. Consumatorii de apă sunt foarte variaţi: centre populate, unităţi de producţie, sisteme hidrotehnice şi de irigaţii, piscicultură, amenajări de agrement etc.
Fluxul apei într-un sistem de consum prezintă următoarele faze: captare, tratare, transport, utilizare, evacuarea apelor uzate. Alimentarea cu apă se poate realiza în trei feluri: în circuit deschis (evacuarea apei uzate la canalizare), în circuit închis (apa folosită
este reintrodusă în circuit după recondiţionare) şi în circuit mixt (cel mai rentabil).
Calitatea apei. În funcţie de utilizări apa (potabilă sau industrială) trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate. STAS 4706, clasifică apele de suprafaţă după cum urmează:
apă pentru consumul populaţiei;
apă pentru amenajări piscicole şi procese tehnologice;
apă pentru irigaţii şi alimentări industriale.

Cea mai importantă caracteristică a apei o constituie “duritatea”, care reprezintă cantitatea totală se săruri de Ca şi Mg dizolvate în apă. Duritatea poate fi:
temporară, dată de carbonaţii de Ca şi Mg;
permanentă, dată de sărurile de Ca şi Mg ale acizilor tari (CaCl2, MgSO4 etc.)

Duritatea totală (suma celor două durităţi) se exprimă în grade de duritate, 10d este echivalentul unui conţinut de 10 mg CaO / l apă. În funcţie de duritate, apele se clasifică în patru categorii: puţin dure (5…100d), medii (10…200d), dure (20…300d) şi
Obţinerea apei potabile. Apa potabilă trebuie să corespundă condiţiilor de calitate de la categoria I – a, STAS 4706 : să fie lipsită de agenţi patogeni, să nu aibă gust, să fie inodoră şi incoloră. Tehnologia de obţinere a apei potabile cuprinde următoarele faze: decantarea (prin liniştire), filtrarea (în filtre de nisip şi pietriş), degazarea (cu aer sau abur supraîncălzit), coagularea (prin tratarea cu Al2(SO4)3), filtrare (pentru îndepărtarea suspensiilor coloidale), sterilizarea (cu radiaţii UV, raze X, ultrasunete sau tratare.
Obţinerea apelor industriale. Datorită durităţii, apa nu poate şi folosită în multe ramuri industriale aşa cum se obţine prin captare. În industria energetică, chimică, farmaceutică este necesară reducerea sau chiar anularea durităţii apei, care se face prin două procedee: dedurizare şi deionizare (demineralizare).
Dedurizarea, se realizează frecvent prin procedeul var – sodă – tratarea succesivă a apei cu Ca(OH)2 şi Na2CO3, substanţe care duc la precipitarea sărurilor dizolvate de Ca şi Mg; se obţine scăderea durităţii.
Deionizarea, se aplică în situaţiile când se cere un grad înalt de puritate a apei, folosind cationiţi (RSO3H) unde R este un radical macromolecular) şi anioniţi (ROH sau RNH2)
Desalinizarea apei marine. Ţările cu resurse sărace de apă dulce (deşertice) îşi completează deficitul de apă prin desalinizarea apei de mare (operaţie foarte costisitoare) care se face în două feluri:
pentru ape cu salinitate mare (35 mg/l) – prin schimbarea stării de agregare (distilare rapidă în trepte);
pentru ape cu salinitate redusă (> 15 mg / l) – prin osmoză inversă (trecerea prin membrane celulozice sau poliamidice).
Epurarea apelor uzate. Folosirea apei în scopuri casnice sau industriale duce la “uzarea” acesteia – încărcarea cu substanţe nocive. Deversarea unei astfel de ape în fluvii ar avea consecinţe catastrofale asupra sănătăţii planetei, capacitatea naturală Bazele tehnologiei – note de curs de autoepurare fiind redusă. Dintre metodele uzuale de evitare a poluării apelor se disting două: tratarea apelor reziduale industriale şi epurarea apelor menajere. Ambele tehnologii folosesc cu succes procedee biologice de descompunere a substanţelor nocive, cu ajutorul bacteriilor aerobe şi anaerobe. Procedeele biochimice sunt rentabile din punct de vedere economic, deoarece în urma lor rezultă biogaz (cu întrebuinţări energetice), nămol (folosite ca îngrăşământ agricol) şi bineînţeles apă, care poate fi recirculată industrial sau deversată în fluvii.

Starea solurilor

Deşi, în ultimii ani, o serie de unităţi industriale au fost închise, iar altele şi-au redus activitatea, poluarea solului se menţine ridicată în multe zone fierbinţi (Borzeşti-Oneşti, Bacău, Ploieşti, Braşov, Isalniţa, Piteşti, Govora, Suceava, Tg. Mureş, Turnu Măgurele, Tulcea).
O problemă care trebuie avută în vedere este cea a celor 973 de depozite industriale şi orăşeneşti, care ocupă 11.086 ha teren şi care poluează solul, apele subterane şi în unele cazuri şi apele de suprafaţă.
Folosirea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi ierbicidelor poluează solul şi produsele agricole. Poluarea cu petrol şi apă sărată de la exploatările petroliere şi transport este prezentă pe circa 50.000 ha. Alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an.

Starea pădurilor

În scopul evaluării şi supravegherii stării de sănătate a pădurilor, s-a organizat un sistem de monitorizare a pădurilor din România, bine pus la punct şi conectat la sistemul european. În ultimii ani, datorită ploilor abundente starea de sănătate a pădurilor s-a îmbunătăţit manifestandu-se prin reducerea defolierii.
În anul 1999, din numărul total de arbori evaluaţi, 87,3% au fost sanătoşi şi 12,7% vătămaţi. Răşinoasele au înregistrat o stare de sănătate mai bună decât foioasele, procentul arborilor sănătoşi fiind de 90,9% faţă de 86,0%. Dintre răşinoase, cele mai afectate specii sunt: bradul (cu 11,6% din arbori vătămaţi), urmat de pini (11,3%). Dintre foioase, cele mai vătămate specii sunt: stejarul brumariu şi stejarul pufos (33,5%), garniţa (25,0%), stejarul pedunculat (23,8%), salcâmul (21,1%). Fagul este specia cea mai puţin afectată dintre foioase (9,9%), iar dintre raşinoase molidul (8,2%).
Comparativ cu anul 1998, în anul 1999 starea de sănătate a pădurilor, atât la nivel naţional, cât şi regional, nu s-a modificat semnificativ, menţinându-se tendinţa de ameliorare, care se face simţită începând cu anul 1995. Romania se încadrează, în continuare, în rândul ţărilor europene cu păduri de la slab la mediu afectate.
Pe plan internaţional, în funcţie de rezultatele privind starea de sănătate a pădurilor în anul 1999, România a fost considerată ca ţară cu păduri moderat afectate, depăşind cu puţin pragul de încadrare în grupa ţărilor cu păduri slab vătămate.
Împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere în zonele supuse secetei îngrijirea pădurilor, realizarea de amenajamente silvice sunt măsuri de importanţă strategică în ţara noastră, pentru creşterea rolului pădurilor în redresarea mediului.
În anul 1999 s-au executat lucrări de regenerare a pădurilor în fondul forestier, pe terenuri degradate preluate în fond forestier şi pe terenuri din afara acestuia, pe o suprafaţă de 21,18 mii hectare, la fel ca şi în anul precedent.

Gestiunea deşeurilor

Capacităţile insuficiente pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere au determinat apariţia de zone urbane sau preurbane în care se stochează deşeuri, punând în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului şi afectând în mod negativ peisajul.
Deşeurile solide menajere din zonele urbane variază între 0,5 – 0,9 kg/locuitor zi, rezultând o cantitate medie de 8.700 t/zi, care în prezent sunt incinerate în proporţie de 5%, restul fiind depozitate la rampe de gunoi care nu sunt prevăzute cu sisteme de protecţie a mediului.
Până în prezent, au fost inventariate 951 depozite industriale (83 depozite de deşeuri periculoase) şi 303 depozite urbane care împreună ocupă o suprafaţă totală de 13 222 ha.
Cu excepţia depozitului de la Ovidiu pentru Constanţa, Giuleşti - Sârbi şi Vidra din Bucureşti, Boldeşti pentru Ploieşti, depozit Sighişoara, depozit Piatra Neamţ, depozit Brăila, depozitele de deşeuri menajere nu sunt amenajate într-un sistem de depozitare controlată, constituind zone periculoase, insalubre, cu pericol de impurificare a apelor subterane şi de suprafaţă.
Deşeurile rurale diferă de deşeurile urbane prin compoziţie şi cantitate. Deşeurile generate în localităţile rurale nu au făcut până acum obiectul statisticii deşeurilor în România, deoarece sunt greu de urmărit în condiţiile inexistentei în comune şi sate a serviciilor publice de salubritate. Cantităţile de deşeuri rurale pot fi doar evaluate şi aproximate. Din literatura română de specialitate şi din unele studii efectuate rezultă că în ţara noastră indicele de producere a deşeurilor rurale este de aproximativ 0,3 kg/loc.zi. Astfel, se poate estima că anual se produc în medie 1 milion tone deşeuri menajere de la o populaţie rurală de 10 milioane locuitori.
Depozitele de deşeuri urbane, reprezentând 25% din totalul depozitelor de deşeuri din ţară ocupă circa 1236 hectare, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din totalul suprafeţelor afectate de depozitarea deşeurilor.
Gestiunea deşeurilor industriale este redată prin acţiuni de valorificare (reciclare), stocare, depozitare finală, incinerare.
În prezent, în România sunt înregistrate 951 depozite pentru deşeuri de producţie care ocupă peste 11.000 ha. Cele mai numeroase depozite (354) sunt simple (fara amenajari sau platforme betonate); de asemenea, există un număr important de halde de steril minier (251) şi iazuri de decantare/bataluri (209) care beneficiază de anumite amenajări. Cea mai mare parte a depozitelor (aprox. 76%) ocupă suprafeţe relativ mici de teren (până în 5 ha).
În general, ca urmare a lipsei de amenajari şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică.

Situaţia poluării sonore

Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban. Fiind unul dintre cei mai greu de influenţat agenţi de stress din mediu, zgomotul se profilează ca o prioritate pentru politicile integrate de mediu şi sănătate.
Rezultatele acţiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfăşurate de către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, în colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu, au evidentiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 de dB la începutul anilor 80 la aproximativ 70 de dB în 1999.
Obligaţiile ce revin României în vederea conformării cu cerinţele Uniunii Europene în domeniul protecţiei mediului cuprinde alinierea la prevederile acquis-ului comunitar de mediu prevede transpunerea, implementarea şi controlul aplicării adecvate a actelor normative comunitare, deja transpuse, pentru toate sectoarele acestuia:
Calitatea aerului
Managementul deşeurilor
Calitatea apei
Protecţia naturii
Controlul poluării industriale şi managementul riscului
Substante chimice şi Organisme modificate genetic
Zgomot
Protecţie Civilă
Siguranţa Nucleară

În elaborarea documentului de poziţie, care a precedat Poziţia Comună a Uniunii Europene privind capitolul 22 – Mediul, au fost analizate actele normative comunitare aferente domeniului protecţiei mediului, stadiul preluării acestora şi evaluarea posibilităţilor de transpunere integrală a obligaţiilor ce revin României. Sub coordonarea Ministerului Integrării Europene au avut loc consultări cu toate instituţiile administraţiei romăneşti cărora le revin atribuţii în acest domeniu, reprezentanţii partidelor politice şi cu partenerii sociali.
Punerea în practică a liniilor directoare ale politicii comunitare în domeniul protecţiei mediului implică angajamentul Guvernului României de a adopta şi stabili măsuri concrete pentru crearea unui sistem institutional şi relaţional corespunzător, prin reactualizarea Strategiei de Protecţie a Mediului şi implementarea acesteia prin Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului.
Legislaţia naţională în domeniul protecţiei mediului transpune parţial prevederile legislaţiei comunitare. În ultima perioadă s-a înregistrat însă o accelerare a ritmului procesului de armonizare legislativă, tinându-se cont atât de abordarea integrată a politicii de mediu în politicile sectoriale, cât şi de necesitatea consolidării capacităţii instituţionale, la nivel naţional şi local. Se are în vedere totodată asigurarea unei structuri descentralizate şi flexibile, necesară pentru implementarea şi controlul aplicării noii legislaţii. Aplicarea cu succes a legislatiei în acest domeniu depinde în mare măsură şi de gradul de pregătire profesională, precum şi de alocarea resurselor financiare necesare dotărilor tehnice.

Adoptarea acquis-ului din sectorul legislaţiei orizontale oferă României posibilitatea aplicării unei legislaţii moderne, având la baza proceduri specifice în domeniul evaluării impactului asupra mediului, cu participarea şi consultarea publicului nu numai în cazul proiectelor, dar şi în cazul deciziilor strategice luate la nivelul planurilor şi programelor de dezvoltare.
Accesul publicului la informaţia de mediu şi participarea acestuia la consultările cu organisme decizionale asigură lărgirea şi intarirea cadrului democratic de elaborare şi aplicare a politicilor şi strategiilor de mediu.

În domeniul calităţii aerului, urmează să fie planificate pentru adoptare acte normative privind protecţia atmosferei şi anume controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi distribuţia sa de la terminale la staţiile service, pentru care s-a solicitat perioada de tranziţie respectiv până în anul 2010.
Implementarea integrală a actelor comunitare privind calitatea aerului preluate în legislaţia românească implică crearea Sistemului Naţional de Monitorizare Integrată a Calităţii Aerului.

În domeniul gestionării deşeurilor s-a creat cadrul instituţional, administrativ şi de autorizare privind regimul deşeurilor, în baza căreia s-a înfiinţat în Ministerul Apelor si Protecţiei Mediului, Direcţia de gestiune a deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase, care are corespondent teritorial în cadrul fiecărui Inspectorat Judeţean de Protecţia Mediului în acest sens, se impune dimensionarea în mod corect a capacităţii Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi a Inspectoratelor Teritoriale pentru Protecţia Mediului prin asigurarea cu specialişti în număr suficient, dotarea cu echipamente şi aparatură şi alte elemente de logistică, în conformitate cu prevederile acquis-ului comunitar.
Cea mai importantă problemă în acest domeniu este reprezentată de valoarea mare de investitii, care trebuie asigurată pentru recuperarea şi reciclarea, incinerarea şi depozitarea deşeurilor. Din acest motiv au fost solicitate perioade de tranziţie necesare pentru implementarea directivelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, incinerarea deşeurilor şi depozitarea deşeurilor.
O primă estimare a costului total, bazată pe datele actuale şi pe anumite scenarii de evaluare a condus la suma de 6,3 miliarde Euro. Acest cost nu include şi necesarul pentru rezolvarea poluării istorice datorată deşeurilor, închiderea depozitelor existente, ecologizarea zonelor afectate de vechile depozite, monitorizarea zonelor, tratarea unor deşeuri periculoase existente în depozite.

Pentru sectorul calităţii apelor au fost solicitate cele mai lungi perioade de tranzitie de 15 ani, în special pentru epurarea apelor uzate şi pentru asigurarea calităţii apei destinate consumului uman.
Această situaţie este determinată de investiţiile foarte mari care sunt necesare pentru realizarea sistemelor de canalizare şi staţiilor de epurare, staţiilor de tratare a apei şi reţelelor de distribuţie a apei potabile, precum şi pentru modernizarea proceselor tehnologice industriale şi epurarea apelor uzate industriale, care conţin substanţe periculoase pentru apă, precum şi realizarea rampelor ecologice pentru reziduurile provenite din activităţile zootehnice. Costul total a fost estimat printr-o evaluare preliminară la circa 18 miliarde euro. În acest sens, se impune ca în următorii 20 de ani, în completarea sprijinului financiar acordat prin programe ale Uniunii Europene şi a aportului capitalului privat, să se aloce sume foarte mari din bugetele locale şi bugetul de stat.

În ceea ce priveşte sectorul protecţia naturii, transpunerea integrală a legislaţiei europene s-a realizat în anul 2001, urmând ca până în anul 2005 să se definitiveze cadrul instituţional pentru implementarea prevederilor legale.

În domeniul controlului poluării industriale şi managementul riscului se urmăreşte îmbunătăţirea sistemului de prevenire, eficientizarea controlului poluării prin abordarea integrată a sistemului de autorizare a activităţilor socio-economice cu impact semnificativ asupra mediului.
Angajamentele asumate de România în domeniul controlului poluării industriale şi al managementului riscului urmăresc dezvoltarea cadrului legislativ referitor la consolidarea şi perfecţionarea mecanismelor instituţionale, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul operatorilor industriali. În acest sens, perfecţionarea atribuţiilor autorităţii competente de mediu vizează creşterea capacităţii acesteia în stabilirea unor politici şi strategii de implementare eficientă.
O dimensiune importantă a politicii în acest domeniu o reprezintă combaterea tuturor fenomenelor de poluare accidentală şi a celor de natură contravenţională prin introducerea unor măsuri asiguratorii de implementare şi anume înfiinţarea Gărzii de Mediu.
Costurile estimate pentru acest sector se ridică la suma totală de aproximativ 8 miliarde euro constituită din alocaţii de surse proprii de la bugetul de stat şi alte surse.

În domeniul substanţelor chimice şi organismelor modificate genetic, o parte a prevederilor referitoare la clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase a fost transpusă şi se află în curs de implementare. A fost creat cadrul legal pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Substanţelor Chimice şi pentru preluarea directivelor referitoare la notificarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, care va include inventarul substanţelor existente, restricţiile introducerii pe piaţa a anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase, evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sănătatea umană şi mediu.
Legislaţia naţională privind substanţele care depreciază stratul de ozon este în avans faţă de prevederile Protocolului de la Montreal pentru ţările în curs de dezvoltare, încadrate la articolul 5 al acestuia, astfel încât, până în anul 2007 România se va alinia la schema de eliminare treptată a substanţelor care depreciază stratul de ozon, prevăzută de Protocol pentru ţările dezvoltate şi aplicată de UE.
Problemele cu care se confruntă România în implementarea legislaţiei specifice substanţelor şi preparatelor chimice periculoase se referă la costurile necesare procesului de implementare, procesului de întărire a capacităţii instituţionale, la nivel central şi local, precum şi specializării şi acreditării personalului tehnic.

Cerinţele comunitare referitoare la zgomotul emis de aparatura electrocasnică au fost armonizate prin HG nr. 672/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a aparatelor electrocasnice în funcţie de nivelul zgomotului transmis prin aer.
Pentru completarea cadrului legislativ din acest domeniu, România va transpune- până în anul 2004, şi implementa până în anul 2007 prevederile Directivei cadru nr.2000/14/EEC privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în aer liber. Eficienţa aplicării legislaţiei în acest domeniu depinde de dezvoltarea cadrului legal prevăzut de Legea nr. 608/31.10.2001 privind evaluarea conformităţii produselor în România.

În domeniul protecţiei civile, în privinţa controlului şi reducerii poluării cauzate de hidrocarburile deversate în mare, implementarea Deciziilor Parlamentului European depinde în totalitate de iniţierea, în anul 2002, a unui Proiect comun pentru ţările riverane Mării Negre sau, pentru ţările ce urmează a fi integrate în Uniunea Europeană, de elaborarea Planurilor Naţionale referitoare la deversarea substanţelor periculoase în mare, cu finalizare în anul 2004, dezvoltate cu asistenţa tehnică şi financiară a Comunităţii Europene, precum şi de asigurarea fondurilor financiare, bugetare sau extrabugetare, necesare dezvoltării infrastructurii şi dotărilor operaţionale.

Referitor la sectorul securitate nucleară şi radioprotecţie, România va fi pregătită să aplice prevederile comunitare la momentul aderării.
Normele Fundamentale de Securitate Radiologică emise de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare transpun cerinţele comunitare privind standardele de bază de securitate pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva radiaţiilor ionizante. Aceste standarde vor fi completate de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei prin emiterea normelor privind supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional şi a normelor subsecvente, privind dispozitivele medicale, care reglementează şi cerinţele împotriva iradierii pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele medicale.
Problemele legate de implementarea standardelor de bază de securitate privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva radiaţiilor ionizante sunt legate de respectarea limitei de doza pentru minerii din industria uraniului. Strategia propusă de organismul de reglementare pentru reducerea dozei efective pentru mineri a fost agreată de către specialiştii Comisiei Europene.
Legislaţia românească în vigoare cu privire la protecţia populaţiei şi a mediului în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică acoperă cerinţele comunitare.

Transpunerea şi implementarea acquis-ului comunitar din domeniul protecţiei mediului sunt dificile din cauza caracterului intersectorial şi a implicaţiilor problematicii aferente acestui domeniu asupra întregii industrii româneşti, alinierea la standardele de calitate europene presupunând costuri însemnate şi modificări structurale la nivelul întregii economii.

Finanţările necesare implementării acţiunilor de protecţie a mediului provin din surse proprii ale agenţilor economici, surse externe rambursabile şi nerambursabile, alte surse şi în completare surse de la bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinaţie.



Programul "ROMÂNIA CURATĂ”

“România curată” este un program conceput de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, acest program îşi propune catalizarea tuturor forţelor din diversele medii sociale şi politice: guvern, sindicate, administraţiile publice locale, pentru iniţierea şi implementarea unor proiecte concrete menite a oferi populaţiei un mediu mai curat.
Programul derivă dintr-o necesitate obiectivă, având în vedere faptul că s-a constatat că una dintre cele mai acute probleme ale societăţii contemporane este reprezentată de comportamente care poluează peste limita de regenerare a sistemelor naturale, concomitent cu aplicarea gestionării defectuoase a deşeurilor provenite din procesele tehnologice şi acutizarea aspectelor de poluare.
Printr-un proces permanent de conştientizare, informare şi sensibilizare asupra necesităţii promovării energiilor curate, a tehnologiilor şi modelelor de producţie de ultimă generaţie, sectorul public şi privat trebuie să aibă iniţiative care să producă efecte concrete şi cuantificabile.
Astfel, energia provenită din sursele curate, precum soarele, vântul, sursele geotermale sau hidrogenul, este strâns legată de accesul la informaţiile în domeniul tehnologiilor alternative care pot gestiona durabil producerea de energie şi utilizarea acesteia la vârf.
Dezvoltarea economică durabilă a României reprezintă un criteriu unanim recunoscut astăzi şi, în ultimă instanţă, trebuie să însemne creşterea capitalului naţional şi eficientizarea utilizării acestuia, fără influenţe negative asupra mediului.

Obiectivele programului

Obiectivele Programului “România curată” sunt:
asigurarea protecţiei şi conservării mediului natural şi a mediului construit în concordanţă cu cerinţele dezvoltării durabile;
asigurarea unui management integrat al deşeurilor;
creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritul protecţiei mediului.

Grupurile ţintă ale programului sunt:
autorităţile centrale şi locale;
producătorii de energie şi servicii;
asociaţii profesionale cu tangenţe la problematica de mediu;
asociaţii patronale;
organizaţiile sindicale;
organizaţiile neguvernamentale din domeniul protecţiei mediului;
cercetătorii şi constructorii;
studenţii, elevii şi cadrele didactice;
mass-media.

Programul “România Curată” are în vedere o strânsă colaborare cu autorităţile locale cât şi cu societatea civilă. De asemenea, Ministerul Apelor şi Protectiei Mediului este convins că va beneficia şi de aportul altor autorităţi centrale în demersul său de protejare şi creştere a calităţii mediului.

Sunt avuţi în vedere în special următorii parteneri de colaborare:
Ministerele;
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului;
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;
Asociaţii profesionale cu tangenţe la problematica de mediu ;
Asociaţii patronale ;
Institutele de învăţământ superior ;
Autorităţile locale şi agenţii economici ;
Organizaţii non-guvernamentale de mediu ;
Organizaţii de copii şi tineret ;
Institutele de cercetare.

Direcţii de acţiune :
crearea unor programe educaţionale pentru toate categoriile de vârstă (grădiniţă, şcoli, licee, facultăţi);
implicarea tinerilor în acţiuni concrete de refacere a mediului natural;
stabilirea unor parteneriate cu ONG-urile de mediu, la nivel naţional şi regional;
implicarea unor organisme financiare internaţionale (Banca Mondială, USAID, PNUD) în realizarea unor campanii de mass-media de prevenire a poluării şi promovarea unui stil de viaţă sănătos;
întărirea parteneriatului între sectorul public şi cel privat;
implicarea activă a adminstraţiei locale şi a societăţii civile în procesul de îmbunătăţire a calităţii mediului;
promovarea unor programe educaţionale de mediu prin mass media pentru cetăţeni (reducerea risipei consumului de apă potabilă, colectarea selectivă a deşeurilor, protejarea spaţiilor verzi, etc.);
întărirea legăturii Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului cu presa;
conştientizarea personalului de specialitate privind responsabilităţile ce-i revin în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
infiintarea telefonului cetateanului;
informatii diversificate pe pagina web a Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.

Programe educaţionale

Dezvoltarea, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a unui program de educare prin tabere şcolare. Agenţia Naţională a Taberelor Şcolare a înaintat deja o solicitare în acest sens Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, căreia i s-a răspuns pozitiv.
Editarea unor broşuri pentru copii şi tineri, cu tematica de protecţie a mediului.
Organizarea unor acţiuni de curăţenie în zonele şcolare, în parcuri şi grădinile publice.
Organizarea în cadrul activităţilor extraşcolare a unor concursuri cu premii pe teme ecologice şi de protecţie a mediului, de tipul “Cel mai bun continuă”, concursuri de desene pe teme de mediu (colaborarea cu ONG-uri şi sponsori), tabere şcolare cu activităţi distractive cu tematică de mediu.
Lansarea unui Program Naţional de Educaţie pentru Mediu, prin colaborarea dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, cu sprijinul REC România şi al Asociaţiei “Mesagerii Sănătăţii”, care va include şi programul multi-media de educaţie pentru mediu “Pachetul Verde”, realizat de REC cu sprijinul Fundaţiei Toyota. În urma discuţiilor purtate pe 4 aprilie 2002 între reprezentanţii celor două ministere şi ai celor două ONG-uri, s-a convenit ca acest Program Naţional, care urmează să includă atât activităţi şcolare, cât şi extraşcolare, să fie implementat începând cu anul şcolar 2002-2003.
Protocolul privind parteneriatul în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţamant preuniversitar şi a formării continue a adulţilor în domeniul "ape şi protecţia mediului," propus de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, si care urmează să fie aprobat prin ordin comun al celor doi ministri - MAPM şi MEC.
Publicarea, în cadrul revistelor şcolare editate de colectivele de elevi, a articolelor cu conţinut ecologic şi de protecţie a mediului, în care să fie prezentate aspecte ale stării mediului din judeţul respectiv, să fie mediatizate activităţi de protecţie a mediului realizate de elevi, ca şi aspecte negative de nerespectare a obligaţiilor de protejare a mediului.
Montarea unor panouri în locuri publice, cu conţinut educativ şi informativ privind unii parametri de poluare ai elementelor de mediu, acţiune în responsabilitatea Inspectoratelor de Protecţie a Mediului, cu sprijinul Direcţiilor Apelor. Panourile educative vor fi amplasate cu precădere în incinta parcurilor, ştrandurilor, stadioanelor, şcolilor, etc. Informaţiile privind calitatea unor factori de mediu vor fi afişate pe panouri electronice montate central, în oraşele de reşedinţă ale Inspectoratelor de Protecţia Mediului, conectate la baza de date a acestora. Aceste panouri pot afişa, în funcţie de factorii de mediu monitorizaţi la nivelul judeţului respectiv, următorii indicatori: NH3, SO2, NO2, pulberi în suspensie şi alţi poluanţi specifici. Această acţiune poate fi desfăşurată cu cooperarea autorităţilor locale.
Dotarea unor mijloace de transport în comun cu mijloace de informare şi educative în domeniul protecţiei mediului şi organizarea de campanii destinate acestui scop la nivelul fiecărei localităţi din ţară.
Mediatizarea modului cum îşi duc la îndeplinire sarcinile pe care le au serviciile descentralizate ale administraţiei publice locale.
Realizarea de spoturi publicitate care să fie difuzate la ore de maximă audienţă.
Estimarea impactului negativ al poluării asupra proprietăţilor (scăderea valorii unor terenuri, scăderea încasărilor din turism etc) şi publicarea rezultatelor obţinute – conştientizarea proprietarilor.

Întărirea parteneriatului public-privat

Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu a propus o colaborare pentru rezolvarea problemei deşeurilor din ambalaje;
Experimentarea unui nou mod de colectare şi tratare a deşeurilor spitaliceşti, care prin sterilizare eficientă devin deşeuri menajere, la 5 spitale 4 în Bucureşti şi unul în provincie.

Implicarea adminstraţiei locale

Instruirea autoritatilor locale (la nivel de Primar şi Viceprimar) privind necesitatea şi avantajele oferite de ecologizarea şi ameliorarea esteticii în localitaţile pe care le administrează, precum şi în direcţia obţinerii de fonduri pentru aceste activităţi.
Întărirea rolului Consiliilor locale şi instruirea lor în direcţia adoptării unor decizii privind instituirea de taxe cu destinatie ecologică precum şi scutirea de aceste taxe pentru persoanele care se preocupă de aspectul corespunzator al locuinţelor, al curţilor şi al terenurilor înconjuratoare.
Conştientizarea personalului de specialitate din compartimentele de mediu din cadrul administraţiei publice locale despre sarcinile ce-i revin în implementarea legislaţiei de mediu în vigoare .

Implicarea societăţii civile

Acţiunile vor consta din:
abordarea diferitelor eşaloane ale societăţii civile: structuri patronale, sindicale, învăţământ, cercetare şi ONG-uri cu preocupări concrete în domeniu;
prezentarea elementelor de program în vederea consultării şi eventualelor completări ulterioare;
colectarea şi realizarea inventarului de acţiuni efective.
Powered by
cel mai tare site cu referate

Read more