REFERAT LA METEOROLOGIE
Incalzirea globala intre mit si realitate
Încălzirea globală este fenomenul de creştere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii.
Exista ipoteze comform carora toata aceasta ingrijorare in legatura cu efectul de sera este doar o conspiratie la nivel inalt.
Aici intervine intrebarea :
DE CE ?
Un eventual raspuns ar fi acela ca oamenii inca nu realizeaza cat este de important ca aceasta planeta Terra sa se mentina curata .
S-A INCALZIT OARE PAMINTUL?
Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu aproximativ 0,5-1 grade F) de la sfarsitul sec.XIX. Patru din cei mai fierbinti ani au fost inregistrati dupa 1860. Cea mai inalta incalzire s-a inregistrat noaptea, in latitudinile de la cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte anotimpuri. In unele zone, in primul rind, deasupra continentelor, incalzirea a fost de citeva ori mai mare decat media globala. Alte dovezi ale cresterii temperaturilorglobale din sec.XIX, include cresterea nivelului marii cu 10-25 cm, micsorarea ghetarilor din munti, reducerea invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pina in prezent) si cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele obtinuteprin inelele anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor climei, sugereaza ca temperaturile globale la suprafata solului sint in prezent mai mari decit la orice etapa din ultimii 600 de ani.
Desi se vorbeste foarte des despre incalzirea globala , cauzele ei , metode de diminuare a efectului de sera , aproape nimeni sau prea putini din cei care pot face ceva cu adevarat aleg sa faca asta.
Din punct de vedere tehnologic am putea renunta la aproape toate motoarele bazate pe ardere interna cu combustibili derivati din petrol dar deoarece companiile auto sunt mult prea puternice si piata auto in lume este una din cele mai profitabile afaceri aproape nimeni nu poate face nimic .
Incalzirea globala se datoreaza efectului de sera.
Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi reflectată înapoi spre suprafaţă.
Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.
Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilităţii atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră.
În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi.In incercarea de a diminua emisiile de gaze care provoaca incalzirea globala s-a incheiat in Protocolul de la Kyoto.
Protocolul de la Kyoto este un acord internaţional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de ţări.
Incalzirea globala a fost in atentia specialistilor de peste 40 de ani,dar pana acum ne-am autocomplacut in nepasare si ignoranta.Pana nu demult oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acutein lume,dar in modul lor de gandire scenariul prevedea ca acestea se vor intampla intr’o perioada cuprinsa undeva intre 50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor face resimtite efectele.
Ideea generala era aceea ca incalzirea globala este un proces lent si ca umanitatea va avea timp sa descopere solutii ingenioase la toate problemele .Noi dovezi extrem de bine documtate sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca mai degraba trebuie sa ne pregatim pentru schimbari climatice deosebit de abrupte.
Principala cauza a incalzirii globale este efectul de sera,cauzat de activitatea umana.Astfel,prezenta de gaze cu efect de sera in atmosfera duc la reducerea gradului de reflectare de catre aceasta a rzelor solare si implicit la incalzirea atmosferei si a scoartei terestre.
Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti,al carui rol este de a studia Incalzirea Globala satelitii vor studia stratul de ozon(care e alta problema),salinitatea si temperatura oceanelor.Probabil aceste studii vor putea calcula in cat timp se vor manifesta evenimentele spuse mai sus.
Pe data de 29 iunie 2004 are loc o intrunire la sediul ONU,pentru a se reconsidera problema Incalzirii Globale si a Gulf Stream-ului.O suta cincizeci si patru de tari au participat la aceasta intrunire,dar singura concluzie la care au ajuns este ca nu se mai poate face nimic altceva decat eliminarea noxelor rezultate din utilizarea combustililor fosili..Desigur,emisiile de CO2 datorate industriei reprezinta doar o cota a ceea ce intra in atmosfera,dar se crede ca prin eliminarea lor s-ar mai amana inevitabilul al Incalzirii Globale.Se mai mentioneaza faptul ca in afara de curentul Nord Atlantic,care este grav afectat,mai exista inca multi alti curenti in restul oceanelor,si daca vor fi si ei afectati atunci omenirea va intra nu intr’o ‘’usoara’’ era glaciara ci intr’una cat se poate de reala,iar civilizatia nu ar mai vedea o noua perioada calda decat peste vreo...90 de mii de ani.
Gulf-Stream-ul se refera la faptul ca pentru a schimba un singur parametru al acestui curent(in sensul cresterii vitezei,de exemplu),este pur si simplu dincolo de posibilitatile tehnologice ale speciei umane de pe aceasta planeta.
Gazele cu efect de sera.
Gazul carbonic. (CO2).
Continutul atmosferic de gaz carbonic (gazul cu efect de sera de provenenta antropica cel mai frecvent,) a crescut pina la 25% de la debutul revolutiei industriale (pe parcursul a 1700 de ani.) cu o frecventa de 280 parti la milion pina la 350 parti la milion. Eliminarile de gaz carbonic de origine antropica au condus la sporirea cu 55% a potentialului efectului de sera. Gazul carbonic (CO2) este unul din principalele subproducte a arderii tuturor combustibilelor fosile. Circa 90% a energiei comercializate pe plan mondial este produsa de catre combustibile carbonice: pacura, carbunele brun, gazul natural si lemnul. Cu fiecare an zeci de miliarde de tone de CO2 sunt astfel eliminate in atmosfera. Circa 2 miliarde de tone de gaz carbonic suplimentar este atribuit fenomenului despaduririi, inclisiv incendierii padurilor. Potrivit raportului dezvoltarii statului Canada (1991), 108 milioane de tone de carbon sunt eliminate anual in Canada. Astfel, pentru fiecare canadian revin 4 tone de CO2 eliminat anual in atmosfera. Potrivit raportului Word Resurse (1992-1993) infiintat de catre Institutul Word Resurse, Canada nu este intrecuta decit de Statele Unite in ceea ce priveste producerea de CO2 pe cap de locuitor. Aproape jumatate din gazul carbonic de origine antropica este absorbit de plantele terestre si fotoplanctonul oceanic, restul se adauga la cel atmosferic. (Emisiile de CO2 sunt prezentate in unitati de greutate, in general in tone. Uneori valaorea data corestunde numai greutatii carbonului, uneori greutatii totale a gazului carbonic, carbonului si oxigenului continut. De exemplu, 6 miliarde de tone de carbon emis anual echivaleaza cu 22 miliarde de tone de gaz carbonic. Pentru a transforma carbonul in CO2 imultiti cu 3,66 si invers).
Metanul.(CH4).
Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la cresterea potentialului efectului de sera. Metanul este principalul component al gazului natural ars de catre utilajele de incalzit. El provine de la descompunerea vegetala: cimpurile inundate de orez, mlastinile, gazele de balta, aparatul digestiv al numeroaselor animale, in special bovinele si termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei in lipsa de O2). CH4 provine in egala masura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalatiile de stocaj si de la minele de carbune, de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate in depozite.) Cercetatorii sunt alarmati, ca o noua incalzire a climei va antrena eliberare unei parti din CH4 natural acumulat in cantitati mari sub ghetari si in calotele polare, provocint astfel efectul de retroactiune. Altfel spus reincalzirea climei va avea un efect de crestere.
Oxidul de azot. (N2O).
N2O este un oxid de azot, provenit de la arderea combustibilului fosil, utilizarea ingrasamintelor azotate, incinerarea arborilor si reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de sera cu circa 6%. Acest gaz este la fel cunoscut sub numele de “gaz inveselitor”. N2O este utilizat deja si in calitate de anestetic.
Ozonul stratosferic. (O3)
In atmosfera la o inatime foarte inalta ozonul creat natural apara ca un ecran de protectie impotriva razelor ultraviolete. In troposfera ozonul e un subproduct al reactiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor si ale automobilelor eliminat in prezenta luminii solare. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale provocind efectul de sera. Contributia ozonului stratosferic la sporirea efectului de sera se valoreaza la 8%.
Clorofluorocarbonele (CFC).
Este un produs chimic care rareste stratul de ozon constituind in egala masura un gaz cu efect de sera in crestere. Savantii nu sunt siguri de efectele reale produse de CFC asupra schimbarii climatului pentru ca actiunea lor de rarifiere a stratului de ozon poate sa aduca la o noua racire a planetei. Este posibil ca reducind emisia de CFC, ceea ce e imperativ, sa protejam starul de ozon, accelerind o noua incalzire a planetei. Aceasta problema demonstreaza in ce masura factorii de mediu sunt legati nemijlocit.
O sa gasiti in unele acte comparatii intre potentialul dezvoltarii efectului de sera a diferitor gaze si a celui prodis de CO2. Raportind molecula la molecula, potentialul de cresterea a efectului de sera a metanului e de 21 ori mai mare decit a bioxidului de carbon CO2; a N2O e de 200 ori mai mare decit a CO2; si a CFC e de 18 mii de ori mai mare decit a CO2.
Despre ploaia acida, ozon si efectul de sera
Ploaia acida inseamna in mod popular, poluarea acida a atmosferei dar include si alte tipuri de climat: ceata acida sau zapada acida. Fenomenul de transportare a acizilor pe sol prin umezeala sau prin depunere uscata, polueaza aerul, pamantul, plantele, copacii.
Aciditatea se masoara pe scara pH (hidrogen potential). Apa de ploaie poluata poate avea un pH de 2,4 (acelasi cu sucul natural de lamaie). Ploile acide distrug plantele, recoltele, arborii, atat prin sol si radacini, cat si prin frunze. Ploaia acida poate distruge animalele acvatice atat prin caderea direct in apa, fie prin spalarea solurilor din vecinatate. Chiar si cladirile de piatra sau masivele de gresie si calcar sunt atacate prin depunerile de sulf. Un profesor din Grecia a calculat ca eroziunea monumentelor din Atena a fost mai grava in ultimii 25 de ani, comparativ cu ultimii 2500 la un loc.
Poluantii formati din amestecuri de gaze ataca atat sanatatea omului, producand boli respiratorii, cat si copacii si culturile de plante. Poluarea atmosferica aduce cantitati crescute de plumb, cupru si aluminiu in apa de la robinet, producand diferite simptome: greata, decolorarea parului si chiar afectarea creierului.
Exista o relatie stransa intre ploaia acida, ozon si „efectul de sera“ (cresterea temperaturii pamantului). Ozonul este implicat atat in ploaia acida, cat si in efectul de sera, dar nu este intotdeauna daunator - depinde unde se afla.
Majoritatea cantitatii de ozon se afla in apropierea suprafetei pamantului sau in stratosfera (15-40 km deasupra pamantului). Ozonul poate imbolnavi oameni si distruge culturi de plante. In mod curios, unele specii de tutun (Nicotina tabacum) sunt foarte sensibile la ozon, putand deveni cel mai bun barometru. Cea mai mare parte a ozonului se gaseste in stratosfera. Acest strat absoarbe radiatiile ultraviolete de la soare impiedicand imbolnavirea oamenilor, animalelor si distrugerea plantelor. Daca ozonul din inaltimi este benefic, ozonul de nivel inferior poate reactiona cu alti poluanti formand acizi.
Pentru a evita distrugerile cauzate de poluanti se pot lua diferite masuri la nivelul simplilor gospodari: stropirea solurilor si a locurilor cu calciu de var pentru reducerea aciditatii; folosirea surselor de energie alternativa (energia eoliana, solara biogazul); conservarea energiei prin izolarea mai buna a caselor si cladirilor. Fiecare om al satului poate supraveghea ploile acide in zona in care locuieste folosind ustensile simple si un echipament ieftin.